Realitatea reformată și deformată din grădinițe...

Chiar zilele acestea circulau știri cu o înregistrare de pe lângă o grădiniță unde un copil speriat plângea, plângea cu foc, mustrat fiind și sper ca doar atât, de cineva din personalul grădiniței. Au apărut, evident, și reacțiile și multe pline de ură, defăimare și generalizare.

E normal să existe reacții, e normal să taxăm și să condamnăm aceste comportamente. Da, sunt intolerabile, nu poți să te porți așa nici cu un adult, dar cu un copil!? Nu poți să profesezi în condițiile în care nu poți să empatizezi și să îți controlezi ieșirile nervoase! Toți suntem oameni, toți ne enervăm, oricât de calmă ar fi o persoană și oricât de dedicată meseriei sau iubitoare de copii ar fi, nu există persoană care să nu se enerveze la un moment dat, dar trebuie să conștientizăm și să ne limităm reacțiile.

Însă nimic nu ne sprijină în a avea răgaz să ne conștientizăm trăirile. 

Câte persoane știu că noi nu avem pauze, pentru că nu avem cu cine lăsa copiii, pentru că îngrijitoarele sunt puține și au multă treabă, că noi avem zile în care nu reușim să mergem nici la toaletă, că nu știm ce este aceea liniște sau o zi fără a sta încordat la gândul să nu pățească ceva vreun copil? Noi 5 ore trebuie să fim ochi și urechi, trebuie să auzim, să vedem, să nu neglijăm, să nu repezim, să fim acolo deschise, disponibile și zâmbitoare, indiferent de starea noastră de sănătate, de problemele noastre, pentru toți copiii și toți părinții.

Dar nu asta e problema, pentru că am ales să facem asta și iubim ceea ce facem!!

Noi ne depășim zilnic fișa postului și facem zilnic compromisuri pentru copii și nu ni se răspunde întotdeauna cu aceeași deschidere, disponibilitate sau zâmbet, dar nu lăsăm aspectele acestea să ne împiedice să dăm ce-i mai bun din noi în clasă. Și lăsăm zilnic de la noi și încasăm cu inima deschisă fiecare "sfat" venit din partea unor părinți, care au impresia că meseria ta e de dădacă, că ai doar obligații și pentru orice abatere de la normele lor proprii există replica "dacă nu e în stare, să se lase de meserie"!

Da, sunt și persoane nepotrivite în învățământ, care ar trebui să se lase de meserie, dar pe unele sistemul nu trebuia să le angajeze, iar pe altele sistemul trebuia să le sprijine să educe, nu să ajungă în situația de a nu se mai putea controla.

Oameni buni, oricât de normal, de uman, de iubitor ai fi, când zi de zi stai într-un stres continuu, când trebuie să te gândești permanent la ce reacție pot avea unii copii, care au nevoie de o atenție deosebită, dar sistemul nu te ajută sub nicio formă să le-o oferi (ci din contra!!!), când zi de zi, după serviciu, mintea ta e doar la ziua de mâine și la cum să rezolvi problema unui copil nevinovat care se comportă altfel, fie din lipsă de educație în familie, fie din cauza unor trăiri mai puternice, fie din cauze medicale, cauze pe care părinții, de cele mai multe ori, nu le acceptă, indiferent de ce natură ar fi, și nu te ajută să faci ceva pentru copilul lor sau pentru ceilalți, poți ajunge în situația în care sa nu îți mai poți controla trăirile, poți ajunge să ai noaptea coșmaruri, poți ajunge să refulezi acasă, să îți verși frustrările asupra propriei familii.

Da, e ușor să o iei razna când doar tu știi prin ce treci zilnic încercând să educi 20-30 de copii sau mai mulți și să mulțumești un număr dublu de părinți, fără a fi sprijinit în vreun fel de sistem, fără a-i păsa dacă e posibil sau nu, doar având așteptări pe hârtie! E ușor să o iei razna încercând să înveți un număr exagerat de copii să respecte niște reguli, în condițiile în care unii dintre părinți sunt împotriva regulilor și își educă copii în acest sens, iar tu, educatoare, trebuie să te lupți cu morile de vânt. Dar vă întreb pe cei care sunteți împotriva regulilor atât: ce s-ar putea întâmpla fără o regulă ca "nu traversa singur strada!"?

E ușor să mai pui un praf de sare pe rana deschisă când vezi câte reacții pline de ură și generalizări sunt la adresa educatoarelor când mai apare câte un "caz revoltător " dintr-o grădiniță în mass-media. Păi, ar trebui să generalizăm și cazurile în care se prezintă părinți care își bat sau violează proprii copii? Ar trebui să credem că toți părinții fac la fel? Sau pe principiul "eu te-am făcut, eu te omor" în familie e permis? 

Și nu, nu vreau să spun că trebuie să tolerăm agresiunile din grădinițe asupra copiilor, sub nicio formă!!!

Dar, revoltați-vă, oameni buni, pe un sistem bolnav, care angajează oameni nepotriviți, pe niște testări psihologice irelevante sau absente! Pe un mediu care nu îți permite să faci ceea ce ești instruit să faci, educație!

Știți că înainte de examenul de titularizare, de angajarea în învățământ sau de admiterea în școli de profil, nu se dă nicio testare psihologică? În poliție sau armată aceste testări se dau înainte de admiteri sau de angajări și sunt probe eliminatorii, dar în învățământ, nu! Pentru astea revoltați-vă și cereți  socoteală responsabililor de aceste nereguli, nu pe mine sau pe alte colege,  datoare să înghițim și mizeriile unui sistem bolnav și ura părinților.

Trageți la răspundere responsabilii care fac posibilă o pseudo-educație, nu pe noi, care alături de copiii dumneavoastră, suntem cobai sau carne de tun, nu pe noi care, singura vină pe care o purtăm e că iubim ceea ce facem și ne complăcem în nedreptăți de dragul meseriei.